frumos la genul feminin.....

Imi aduc aminte ca dintotdeauna frumesetea feminina a placut, trupurile noastre fiind din vremuri ancestrale sursa de inspiratie pentru creatorii de arta. Va arat aici doua ipostaze feminine, redate asa de un anumit curent al artei moderne. Oare ce sa admiram mai intai, frumesetea acestor trupuri, sau frumusetea redarii lor? Eu cred ca pe amandoua. Numai ca, daca nu am avea noi trupurile pe care le avem, artistii ce ar mai putea picta, avand acest subiect, adica, nudul?  De aceea ma gandesc eu ca trebuie sa privim admirativ spre ceea ce suntem, dar si spre ceea ce redam, noi sau altii, din ceea ce suntem. Iar faptul ca ne acoperim, sfiaose, frumusetile, nu ne va sterge niciodata acele frumuseti. Domnul Emil, de cate ori ne intalnim, la despartire imi spune ca sunt frumoasa. Am vreun motiv sa nu-l cred? Nu cred ca am! Este ceea ce vreau sa dovedesc si cu acesta postare..................................